Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător. Vorbesc de moartea naturală, care adesea e o dulce ispită. Înainte de a fi depus aici în această celulă, din care nu voi mai ieşi decât pentru a intra într-o captivitate perpetuă, în plimbările mele solitare pe la marginea oraşului, pe poteci, uitându-mă în jos şi privind pământul, un sentiment senin se insinua în sufletul meu, la început de dragoste pentru el, pământul negru, tăcut, liniştit, apoi de atracţie, de dorinţă, un fel de melancolie, de nostalgie blândă, de a mă culca pe el şi a rămâne acolo întins pentru totdeauna.
[La morte è un fenomeno semplice in natura, solo gli uomini la rendono spaventosa. Parlo della morte naturale, che spesso è una dolce tentazione. Prima di essere messo qui in questa cella, da cui non uscirò mai più se non per entrare in una cattività perpetua, nelle mie passeggiate solitarie nella periferia della città, per i sentieri, guardando in basso e osservando la terra, un sentimento sereno si insinuava nella mia anima, all’inizio di amore per lei, la terra nera, silenziosa, tranquilla, poi di attrazione, di desiderio, quasi di malinconia, di dolce nostalgia, desiderio di coricarsi su di essa e di rimanere là disteso per sempre.]
Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni, 1980
